Ceai de Sunatoare


SUNĂTOARE
(Hypericum perforatum)

Sunătoarea face parte din familia Hypericaceae, fiind o plantă erbacee, perenă, heliofilă, cu frunze ovat-eliptice şi flori galbene. Denumirea ştiinţifică a plantei ''Hypericum'' provine din ''hyper'' şi ''eikon'', care în limba greacă înseamnă ''peste o apariţie'', ceea ce face trimitere la protecţia împotriva spiritelor rele, demoniace. Hippocrate utiliza planta datorită acţiunii sale antiinflamatoare. În secolul al XIX-lea, sunătoarea se folosea în medicina tradiţională pentru tratarea ulcerului, isteriei şi al depresiilor. Se mai numeşte asunătoare, buruiană de năduf, floare de sunătoare, floare galbină, iarba-crucii, iarba-spaimei, sburătoare, şovârf galben, etc.

COMPOZIŢIE CHIMICĂ:
naftodiantrone (hipericina, pseudohipericina, protohipericina), ulei volatil (alcătuit din α-pinen şi cadinen), flavonozide (hiperozidă, rutozidă, izoquercitrozidă), taninuri, acid cinamic, acid cafeic, acid clorogenic, hiperforină, xantone, carotenoide, rezine, substanţe minerale, etc.

ACTIUNI
Intern:
coleretic, colagog, stimulent al funcţiilor hepatice, antispastic, antiinflamator, antimicrobian, antiviral, antidepresiv, anxiolitic, astringent, antidiareic, hemostatic local, antihemoroidal, vasodilatator, hipotensiv.
Extern:
cicatrizant, antiinflamator, dezinfectant, antimicrobian, hemostatic.

INDICATII
Intern:
se utilizează ca adjuvant în: gastrite hiperacide, ulcer gastric şi duodenal, dischinezii biliare, hepatite acute şi cronice, colite, enterocolite, colecistite, colici hepatobiliare, colici abdominale, diaree, depresii, distonii neurovegetative, pavor nocturn (spaimă, groază), bronşite, inflamaţii ale tractului uro-genital, dismenoree, enurezis (la copii).
Extern:
se utilizează ca adjuvant în: gingivite, abces dentar, răni, arsuri, eczeme, leziuni superficiale, hemoroizi, ten iritat.

ADMINISTRARE
Intern:
-pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15min., după care se înghite cu apă.
-maceratul la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu macerat pe zi, cu 30min.înainte de mese.
-infuzia – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30min. înainte de mese.
Extern:
-în gingivite şi în abces dentar se fac spălături bucale cu maceratul sau cu infuzia de plantă;
-în arsuri şi în cazul tenului iritat se fac spălături locale sau se administrează sub formă de comprese cu macerat sau cu infuzie de plantă;
-în răni, eczeme, hemoroizi şi leziuni superficiale se administrează sub formă de comprese sau cataplasme aplicate local, care se obţin astfel: 2-3 linguri cu pulbere fin măcinată se amestecă cu apă caldă, astfel încât să formeze o pastă care să poată fi aplicată extern. Deasupra se aplică un pansament ocluziv care să poată menţine cataplasma la locul afectat minim 3 ore.

CONTRAINDICATII
fotosensibilitate , alergie la sunătoare.

PRECAUTII
Reactii adverse:
pot apărea fotosensibilitate şi alergii cutanate.

Supradozare:
Intoxicaţia cu sunătoare poate produce fenomenul de hipericism, manifestat prin tulburări psihomotorii şi eriteme edematoase.
Share on Google Plus

About mine

    Blogger Comment
    Facebook Comment

0 comments:

Trimiteți un comentariu